Povestea lui Harap Blank

In ziua a tinspea, a lunii cutare, anul de gratie in jur de circa si ceva, Harap-Blank s-a sculat cu fundul in sus... s-a chinuit el zi de vara pana-n seara sa-si intoarca fundul in jos si ciorapii pe fata... Harap Blank a dat drumul la aparatul de radio (aparatul de radio conform legilor gravitaţiei s-a făcut zdrenţe de podea). Tocmai se difuza o melodie mişto tare de tot, de-ţi venea să îţi baţi copiii. Harap Blank nu avea copii, aşa că a bătut copiii vecinilor...Zeii au binevoit, si va acordam inca o parte din Odisee:A doua zi dimineaţă (cu o oră mai devreme decât în ziua întâi pentru că se dăduse ceasul înainte cu o oră), Preşedintele Fundaţiei Geneza s-a trezit nu prea bine dispus, aşa că s-a mai odihnit o oră, după care a mers la bucătărie să îşi pregătească micul dejun. Când s-a uitat pe geam, a văzut numai apă, apă şi iar apă. Dacă tot exista atâta apă moacă şi nu era montat încă niciun contoar, s-a scufundat în cada cu hidromasaj, a stat acolo până aproape de prânz, cu apa până aproape de barbă. A făcut câteva careuri de cuvinte foarte încrucişate (şi astfel i-a venit ideea să inventeze kabbala).Apoi a făcut câteva ture de piscină şi la final un duş. A băut câteva căni cu apă după care i s-a făcut sete. Astfel a trebuit să creeze apa plată deoarece prima repriză de apă pe care o băuse, era apă sărată de Mare Negră! El a văzut că e bună apa, dar nicio tărie nu ar fi tocmai rea, a zis:- Să se facă o tărie care să despartă apa de ape! Şi aşa a fost. Au apărut primele cazane de rachiu. Când a văzut că tăria e mai bună decât apa plată, a băut câteva ţoiuri şi a despărţit Pământul de Cer.